“Doamna Popescu de la Teatrul de papusi suna la sediul PD-L si cere sa discute cu Emil Boc.
- Da, la telefon!
- Voiam sa va informez ca avem posturi libere.
- Despre ce este vorba?
- Stiri, noi am cam ramas fara marionete!
- Pai si cum va pot ajuta eu?
- Nu sunteti domnul Emil Boc?
Boc, pe patul de moarte, isi chestioneaza nevasta:
- Draga, tu m-ai inselat vreodata?
- Da, dragule!… Te-am inselat de … 3 ori!…
- De trei ori?!? … Cand?!? …
- Pai… Mai tii tu minte – in facultate- cand profesorul acela nu vroia nicicum sa te treaca?… Ei, bine, atunci a fost prima data!… Apoi, tii tu minte cand lucrai in firma aceea ca sa ne intretii si seful tau nu vroia nicicum sa te avanseze? … Ei, bine, atunci a fost a doua oara!…
- Si … a treia?!?
- Pai … Mai tii minte cand ai candidat la Primaria Cluj si iti lipseau acele 2000 de voturi?… Ei, bine, atunci a fost a treia oara!…
Emil Boc, fiind in avionul de pe ruta Cluj-Bucuresti, afla cu stupoare de la o stewardesa ca pilotul a decedat in urma unui infarct, constatand ca nu mai are combustibil. Boc intra precipitat in carlinga si inhata statia: “Turnul de control! Turnul de control! Sunt Boc… Ma aflu in aer la 300 de km de Cluj si la vreo 200 de Bucuresti, pilotul a murit, ce sa fac”? Dupa o scurta pauza, Turnul de control raspunde: “Repetati dupa noi: Tatal nostru care esti in Ceruri…”
In contextul proiectatei reforme a invatamantului, Emil Boc viziteaza o scoala! Asista la ore, isi da cu parerea, promite etc.
La sfarsitul vizitei, in fatza clasei model, directoarea, imbujorata si mandra de onoarea facuta, ii multumeste (desigur, din inima) si ii intreaba pe copii:
- Ei, ce-i spunem noi acum domnului premier?
Liniste apasatoare, noi si repetate indemnuri, pana cand, in sfarsit, se ridica Bula din fundul clasei si-i zice lui Emil Boc:
- Cu zece lei va cumpar si pe dumneavoastra si pe toti ministrii din guvern!
Scandal de nedescris! Plecarea val-vartej a inaltului demnitar cu intreaga suita, lacrimi, lesinuri didactice…
Pentru aspra pedepsire a vinovatului de catre parinti, directoarea il insfaca de mana pe Bula, merge cu el acasa si-i aduce la cunostinta lui taica-sau, sinistra intamplare.
La care acesta face o adevarata criza de nervi si, rosu de manie (eventual, proletara…), exclama:
- Bine, mai nepricopsitule, pentru asta ti-am dat eu tie zece lei?! Sa-i dai pe prostii?!
O batranica ce se deplasa prin fata cladirii primariei municipiului Cluj-Napoca aluneca si cade lovindu-se la un genunchi. Primarul Boc, care tocmai parasea sediul, o vede, o ridica si apoi intreaba:
- Doamna, stii cine sunt eu?
- Bineinteles, domnule! Esti Boc, primarul municipiului.
- Ei, acum ca te-am ajutat sa te ridici, la urmatoarele alegeri ma vei vota?
- Domnule, uita-te bine la mine. Eu m-am lovit la genunchi, nu la cap….”
Trimiteți un comentariu